Istoric Mănăstirea Zamfira
Dintre sihastriile incropite de-a lungul timpului pe insorita vale a Teleajenului, Valeni, Cheia, Suzana si Crasna, aceea cu numele de Zamfira apare ultima, prin 1743 si, situatie de exceptie nu doar pentru aceasta Vale, ca va avea drept ctitori doua femei: Zamfira, sotia unui fost om de incredere al lui Brancoveanu si pe Smaranda Balaceanu, nora Zamfirei, femei despre a caror evlavie si viata supiritala in Hristos este attestata si de un asemenea gest.
Ele ridica acest locas pe suprafata unei livezi proprii, livada a caror pomi fructiferi mai dainuie si astazi si pe care descendenlele Zamfirei au smualtuit-o cu flori multicolore transformand-o pentru drumetul cel grabit al acestor timpuri ca-ntr-un dulce loc al amintirilor sale edenice...
Biserica a fost conceputa cu ancadramente din piatra armonios sculptata si cu pictura exterioara.
Un secol mai tarziu in 1855, Nifon, Intai Statatorul de atunci al bisericii Tarii Romanesti, inalta nu departe de vechiul locas, o noua biserica, a carei constructie si zugraveala vor dura trei ani sfintindu-se la 8 septembrie 1857. Cei care au pictat-o au fost doi adolescenti cu numele de Nicolae Grigorescu si Gheorghe,fratele sau.
Pentru viitorul mare artist roman al penelului, N. Grigorcscu, aceasta va fi prima exersare in stilul picturii monumentale.
Realizand chipurile mai mari ale sfintilor si coroanele lor in ulei iar celelalte parti in fresca, el nu banuise, probabil, ca peste putina vreme fresca se va degrada in timp ce partile lucrate in ulei vor ramane...
Dar greselile de aici ii vor fi fost de mare invatatura la realizarea picturii urmatoarei biserici, cea de la Puchenii Mari unde trecerea timpului a fost suportata de pictura cu mult mai bine
Ultima restaurare, impusa la manastirea Zamfira de consecintele cutremurului din 4 martie 1986, a durat trei ani si a izbutit sa remedieze inclusiv stangaciile interventiilor anterioare asupra valoroasei picturi grigoresciene.
Astazi, manastirea numara 40 de vietuitoare fata de inceputul acestui secol cand, cum spunea Iorga, "80 de fiinte despartite de lume, care li se pare prea zgomotoasa si incurcata" constituiau soborul ei.
Poate si pentru ca se va fi aflat la cea mai mica distanta de Valenii de Munte (17 km), Iorga, in graba-i productiva, poposea cel mai adesea la aceasta manastire unde si-ar fi dorit la un moment dat sa-si aiba chiar si mormantul.
Dar, ca si in cazul celuilalt mare botosanean, Eminescu “Ultimului dor", oamenii, postritatea, au decis si pentru el altfel.
Faptul nu i-a putut impiedica insa pe ceilalti cinci membrii ai familiei sale sa ramana pentru odihna cea de veci la umbra crucilor din cimitirul frumoasei manastiri Zamfira pana la Invierea cea dc obste.
Constantin Tanasa