Este situată pe şoseaua Tg. Neamţ- Piatra Neamţ, ramificaţie dreapta Agapia, apoi din satul Agapia ramificaţie stânga 4 km. Faţă de oraşul Tg. Neamţ se află la 12 km V. Aşezământul este construit într-o largă poiană de la poalele dealului Filioru, aflat la N.  La apus este înalta culm a dealului Mara, acoperită cu păduri ubroase şi străbătută de văoi răinuite şi adânci. Spre sud sunt coline scunde acoperite cu păşuni, fâneţe şi pomi, cu deschidere largă spre est, pe unde pătrundelumina şi căldura o zi îtreagă.

            Scurt istoric: Mănăstirea a luat fiinţă în 1781-1785 prin osârdia maicii stareţe Olimpiada (fiica unui reot din Iaşi), la sfatul renumitului stareţ Paisie Velicikovski de la mănăstirea Neamţ, şi cu binecuvântarea Mitropolitului Gavriil Calimachi. La început a fost o modestă aşezare monahală, cu o bisericuţă din lemn şi mai multe chilii. În 1790 locţiitorul de mitropolit a mutat călugăriţele de la schitul Topolniţa la Văratea. Înmulţindu-se numărul vieţuitoarelor, domnitorul Alexandru Şuţu acordă mănăstirii numeroase donaţii şi numeroase scutiri detaxe. În 1803 mănăstirea Agapia se uneşte cu mănăstirea Văratec. Între 1808-1812 s-a construit pe locul isericii vechi din lemn, actuala biserică din piatră de râu. A fost sfinţită în 1841, după pictarea ei. A fost pustiită de turci în 1821. Probabil că numărul mare de călugăriţe şi buna lor organizare l-a determinat pe domnitorul Mihail Sturza să declare independeţa mănăstirii Văratec.  Încediul din iunie 1900 a făcut mari pagube mănăstirii, iar în 1844 s-a zidit forma actuală, biserica Sfântului Ioan Botezătorul  ca lăcaş de cimitir. . La umbra zidurilor bisericii, în partea de sud, se află mormântul poetei Veronica Micle, semn căodinioară aici se afla cimitirul.

            Biserica „Schimbarea la faţă” a fost construită după 1845, ctitori fiiind consideraţi Eufrosina Lazu, stareţa Văratecului, precum şi domnitorul Mihail Sturza cu soţia sa Smaranda.

            Paraclisul Sf. Nicolae a fostînfiinţat la primul etaj al clopotniţei. Pictura murală şi poleirea catapeteasmei paraclisului au fost realizată de Ieromonahul Eftimie Oborcea de la mănăstirea Ciolanu, Buzău. În 1916 s-a instalat la Văratec spitalul militar.  Un număr de 60 de maici au plecat pe front ca infirmiere.

            Detalii tehnice privind construcţia bisericii „Adormirea Maicii Domnului”: Înălţată în 1808 de stareţa Olimpiada şi părintele Iosif Pusticul, primii ctitori fiind chair maicile mănăstirii. În ansamblu, construcţia bisericii îmbină elementele stilului moldovenesc cu unele influenţe arhitectonice pătrunse în Moldova la ffinele sec. al XVIII-le şi începutul sec. al XIX-lea. Biserica este zidită în mijlocul incintei, din piatră de râu  şi cărămidă, cu ziduri groase de 1m , la început cu patru turle, din care două au ars în 1900. Este o clădire mare, în formă de cruce, cu spaţiul interior împărţit în altar, naos, pronaos, şi pridvor închis. Altarul , spaţios, este luminat de o ferastă aşetată la est. Catapeteasma din lemn are 6 coloane spiralate, ornamente cu icoane mari argintate şi sculptură aplicată. Naosul foarte spaţios, primeşte lumina de la două ferestre aşezate în abside, la S şi la N. Se delimitează de pronaos prin patru coloane  cu capitelii sculptate. Aceste susţinzidul ce coboară 3 m de la boltă spre pardoseală. Pe naos este o turlă deschisă în formă cilindrică, atât în interior, cât şi în exterior, liminată de două ferestre. Pronaosul, mai puţin paţios decăt naosul, are un balco (cafas) susţinit de patru stălpi din zid, luinat de câteo fereastră la N şi alta la S.  Pridvorul are intrarea în partea sudică, dintr-un alt mic ridvor construi mai târziu, cu  intrarea prin vest. Ferestrele din altar, naos şi pronaos sunt din lemn, duble, mari, dreptunghiulare, cu grilaj metalic la mijloc. Pridvorul mic, luminat de trei ferestre mici aşezate la sud, are o uşă simplă din lemn, în două canaturi, dar în pridvorul principal se intră printr-o uşă masivă întărită metalic. La intrare în pronaos, pe stânga, odihnesc rămăşiţele pământeşti ale  schimonahei Nazaria, prima stareţă care a ctitorit actuala biserică. , iar pe partea dreaptă sunt rămăşiţele pământeşti ale lui Iosif Pustnicul , primul duhovnic şi ctitor al mănăstirii Văratec. Pardoseala în biserică şi în pridvor este din parchet. Biserica ete acoperită cu tablă. . În exterior, lângă absida altarului, sunt mormintele unor călugăriţe mai de eamă şi cel al Ecaterinei Balş, mama Saftei Brâncoveanu.

            Pictura bisericii a fost realizată în 1841 şi s-a refăcut în 1882, după care a fost din noul spălată şi realizată între 1968-1969.

Clopotniţa amplasată la 80 m de biserică este o construcţie masivă, cu gang la intrare şi două etaje în formă de piatră. La primul etaj se află paraclisul Sfântului Ierarh Nicolae. Clopotniţa este cuprinsă în corpul de chilii care se continuă în dreapta şi î stânga ei, fiind cea mai lungă construcţie a mănătirii. În incintă est organizat un frumos parc parc cu arbori tuia şi arbuşti, flori, iarbă, şi alei din piatră. Şcoli care au funcţionat în cadrum mănăstirii:” Şcoala monahală de pregătire profesională pentru maimulte îndeletniciri şi cultură generală pentru călugăriţe”, înfiinţată în 1803, „Şcoala de fete” pentru călugăriţe, „Şcoala de adulte” pentru călugăriţele ce n-au absolvit şcoala primară şi „Seminaru monahal”.

Biblioteca numără 6000 de volume din care 1600 manuscrise şi tipărituri vechi.

Colecţia de obiecte bisericeşti constituie o adevărată  comoară de artă şi trăire spirituală.Prezentarea exponatelor este făcută în limbile rusă franceză, germană, engleză. În încăperea special amenajată a muzeului care funcţionează din 1961 pot fi văzute broderii, icoane, icoane de Ag suflate cu aur, sau icoane din sec. XV-XVIII primite de la schitul Topolniţa. De remarcat crucea cu trei braţe sculptate în lemn de chiparos, ferecate pe margine cu Ag, provenind de la schitul Topolniţa. Printre veşmintele preoţeşti păstrate aici se numără:  stihare, epitrafe, mânecuţe, un stihar brodat cu fir de aur şi mătase, sau broderii artstice cu motive florale în fi de aur şi argint pe fond de catifea grena, toate lucrate de Safta Brâncoveanu.